Vineri s-a vorbit despre art. 32 din Legea 183/2010 (Collegato Lavoro) si s-au subliniat unele chestiuni interesante de interpretare. In mod evident, vorbim deocamdata de opinii ale unor comentatori si nu de o jurisprudenta care inca nu a avut timpul necesar sa se formeze. Reamintesc ca legea a intrat in vigoare in noiembrie anul trecut.

Articolul 32 a modificat art. 6 din Legea 604/1966 – privind concedierile individuale. Astfel, prin modificare a fost reconfirmat termenul de 60 de zile in care angajatul avea dreptul sa conteste decizia de concediere, sub sanctiunea decadentei. Termenul de 60 de zile curge de la data la care angajatului ii este comunicata in scris decizia de concediere sau motivele concedierii.

Elementul de noutate adus insa de “Collegato lavoro” este stipularea unui termen maxim de 270 de zile, termen in care cel care contesta concedierea este obligat sa depuna cerere de chemare in judecata impotriva angajatorului.

Textul normativ spune ca angajatul este obligat intr-un termen de 270 de zile, dupa contestarea concedierii, sa depuna cererea de chemare in judecata la tribunal sau sa comunice partii adverse cererea de conciliere sau arbitraj. Nerespectarea acestui termen duce la privarea de efecte a contestatiei deciziei de concediere.

Au existat comentatori care au sustinut ca termenul de 270 de zile include termenul de 60 de zile, astfel incat, daca angajatul nu actioneaza in judecata sau nu face cerere de conciliere/arbitraj in termen de 270 de zile de la data la care i-a fost comunicata decizia de concediere nu mai are nicio sansa sa mai faca ceva in acest sens.

Alti comentatori au sustinut ca termenul de 270 de zile incepe sa curga dupa expirarea celor 60 de zile calculate de la comunicarea deciziei de concediere.

In fine, ultima varianta (la care achiesez si eu), ar fi ca termenul de 270 de zile trebuie calculat de la data la care a fost facuta contestatia la decizia de concediere.

Ce se intampla daca s-a facut o tentativa de conciliere sau arbitraj iar aceasta a fost refuzata, sau daca in urma concilierii nu s.a ajuns la un acord? In acest caz, curge un nou termen de 60 de zile, in care angajatul este obligat sa depuna cererea de chemare in judecata la tribunal, sub sanctiunea decaderii.

Care este modificarea esentiala fata de dispozitiile precedente? Incercarea legiuitorului de a limita in timp incertitudinea procesuala. Astfel, in practica, angajatii contestau in termenul de 60 de zile deciziile de concediere, dupa care aveau timp 5 ani (termenul de prescriptie) sa atace decizia in instanta. Efectele de multe ori erau absurde, in sensul ca angajatorul se vedea obligat sa plateasca angajatului 5 ani de zile de salarii. Multi avocati isi consiliau clientii sa astepte tocmai pentru a incasa sume mai mari in urma unor astfel de procese.

Iata ca modificarile nu mai permit acest lucru, in plus, in cazul conversiunii contractelor pe timp determinat in contract pe timp nedeterminat, legiuitorul a stabilit un plafon maxim de daune: de la 2,5 salarii pana la un maxim de 12 salarii.

Voi reveni pe acest subiect.

Avocat Monica A. Marinescu

a)    cu amenda intre € 500,00 – 2.000,00 daca imbibatia alcoolica  este de 0,5 – 0,8 g/l:

b)   cu amenda intre € 800,00 – 3.200,00 si inchisoarea pana la 6 luni daca imbibatia alcoolica  este superioara valorii de 0,8 si inferioara valorii de 1,5 grame la litru; in acelasi timp se aplica sanctiunea administrativa accesorie a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre 6 luni si un an;

c)    cu amenda intre € 1.500,00 – 6.000,00 si inchisoarea de la 6 luni la 1 an, daca imbibatia alcoolica  este superiora la 1,5 g/l; se aplica de-asemenea sanctiunea administrativa a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre un an si doi ani. Daca autovehiculul apartine unei alte persoane decat soferului, pedeapsa suspendarii permisului de conducere se dubleaza. Permisul de conducere este intotdeauna anulat daca soferul este recidivist in ultimii doi ani. In acest ultim caz, autovehiculul este confiscat.

In cazul in care soferul care conduce sub influenta alcoolului produce un accident rutier, pedepsele prevazute mai sus se dubleaza iar autovehicului este pus sub sechestru administrativ pentru 180 de zile, cu exceptia cazului in care masina nu apartine soferului.

Pedepsele prevazute mai sus se maresc cu o valoare cuprinsa intre o treime si o jumatate daca infractiunea a fost comisa intre orele 22:00 si 7:00.

Atentie: refuzul, impotrivirea sau sustragerea conducatorului unui autovehicul de a se supune testelor in vederea stabilirii alcoolemiei, se pedepseste cu amenda intre € 1.500,00 – 6.000,00 si inchisoarea de la 6 luni la 1 an; se aplica de-asemenea sanctiunea administrativa a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre un an si doi ani.

Un articol nou introdus in codul rutier italian (Codice della strada) este art. 186 bis, care reglementeaza conducerea sub influenta alcoolului a persoanelor cu o varsta inferioara la  21 de ani, a persoanelor care au obtinut carnetul de conducere in ultimii trei ani si a persoanelor care desfasoara activitati in domeniul trasporturilor de persoane si de marfuri.

Acestor persoane le este strict interzis conducerea sub influenta alcoolului. (asa zisa toleranta zero!)

Conducerea unui autovehicul sub influenta substantelor stupefiante se pedepseste cu amenda intre 1.500,00 si 6.00,00 euro si inchisoarea de la sase luni la un an. Se aplica de-asemenea sanctiunea administrativa a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre un an si doi ani.

Pentru  mai multe informatii, va recomand citirea cu atentie a codului rutier italian (Codice della strada), modificat in 2010.

Dott. Simona Vlad Ciubotariu

 (a) Recunoașterea drepturilor — Recunoașterea dreptului fundamental al persoanelor care se confruntă cu sărăcia și cu excluziunea socială de a duce o viață demnă și de a participa activ în societate. Anul European va crește gradul de sensibilizare a opiniei publice cu privire la situația persoanelor care se confruntă cu sărăcia, în special a grupurilor sau persoanelor aflate în situații vulnerabile și va contribui la promovarea accesului acestora la drepturile sociale, economice și culturale, precum si la resurse suficiente și servicii de calitate. De asemenea, Anul European va contribui la combaterea stereotipurilor și a stigmatizării;

(b) Responsabilitate și participare comună — creșterea gradului de participare a publicului la politicile și acțiunile de incluziune socială, punând accent atât pe răspunderea colectivă, cât și pe cea individuală în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, precum și pe importanța promovării și sprijinirii activităților de voluntariat. Anul European va promova implicarea actorilor publici și privați, printre altele, prin parteneriate pro-active. Va favoriza conștientizarea și angajamentul și va crea posibilități de contribuție din partea tuturor cetățenilor, în special a persoanelor care se confruntă cu sărăcia în mod direct sau indirect;

(c) Coeziune — Promovarea unei mai mari coeziuni în societate prin conștientizarea de către publicul larg a beneficiilor generale aduse de o societate în care sărăcia este eradicată, principiul de repartizare echitabilă funcționează și în care nimeni nu este condamnat la marginalizare. Anul European va favoriza o societate care susține și dezvoltă calitatea vieții, inclusiv calitatea competențelor și a ocupării forței de muncă, bunăstarea socială, inclusiv bunăstarea copiilor și șanse egale pentru toți. Totodată, va asigura o dezvoltare durabilă și solidaritate între și în interiorul generațiilor și coerența politică cu acțiunile UE la nivel mondial;

(d) Angajament și acțiuni concrete — reafirmarea puternicului angajament politic asumat de UE și statele membre de a produce un impact decisiv asupra eradicării sărăciei și excluziunii sociale și promovarea acestui angajament la toate nivelurile de guvernanță. Având la bază realizările și potențialul MDC pentru protecție socială și incluziune socială, Anul European va întări angajamentul politic prin concentrarea atenției politice și mobilizarea tuturor părților interesate în prevenirea și lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale și va da un impuls pentru dezvoltarea acțiunilor statelor membre și ale Uniunii Europene în acest domeniu.

 În prezent, 17% din populaţia UE este ameninţată de sărăcie, aceastã cifra se traduce si prin faptul ca acesta categorie (17% din populaţia UE) câștigă mai puțin de 60% din salariul mediu lunar naținonal si aproximativ jumatate din acestă categorie lucrează.

Una dintre modalitãţile de combatere a sãrãciei ar putea fi introducerea venitului minim la nivel european.

În Europa, salariul minim lunar variază de la € 1.641,00 în Luxembourg la € 123,00 în Bulgaria. Acesta reflectă atât nivelul de trai al unei ţări, cât şi sistemul de protecţie socială pus în aplicare.

Statele cele mai afectate de sărăcie sunt Letonia (26%), România (23%) şi Bulgaria (21%), ȋn schimb cele mai puţin afectate sunt: Cehia (9%), Slovacia (11%) şi Olanda (11%).
17 octombrie 2010 a fost decretată  Ziua internațională împotriva sărăciei, acesta ar trebui să reprezinte o inițiativă cu vizibilitate mare precum şi o declarație asupra unui angajament reînnoit de eliminare a sărăciei.

Şomajul reprezintă una din principalele cauze ale sărăciei, însă sărăcia relativă este de asemenea o realitate care îi afectează pe oamenii care nu au un venit suficient pentru a le asigura un trai acceptabil, şi a căror număr este în creştere datorită crizei curente. Ar putea un venit minim la nivel european să contribuie la lupta împotriva sărăciei?

(sursa www.europa.eu)

                                                                                   Dott. Simona Vlad Ciubotariu

Pot sa divortez in tara in care ma aflu acum?

Care este legea pe care o va aplica judecatorul din tara care ma gazduieste?

Pot sa aleg oricum sa divortez in Romania, desi locuiesc de mult timp in alta tara?

Acestea sunt numai cateva din dubiile pe care concetatenii nostri le au intr-un moment atat de dramatic si delicat precum divortul.

Vom incerca sa punctam si sa clarificam cateva aspecte.

 Cadrul normativ

Mai jos va furnizam lista cu actele normative direct aplicabile in sistemele de drept nationale din tarile membre UE.

Actul normativ de referinta este Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.

• Cartea verde privind legea şi jurisdicţia aplicabilă în materie de divorţ (COM/2005/0082 final) Anexă   (PDF File 194 KB) la Cartea verde;
• Regulamentul (CE) nr. 2116/2004 al Consiliului din data de 2 decembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenţa judiciară şi recunoaşterea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, în ceea ce priveşte Tratatele cu Sfântul Scaun ;
• Ghid practic   (PDF File 291 KB) pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului ;
• Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din data de 27 noiembrie 2003 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000;
• Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului din data de 29 mai 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti faţă de copiii celor doi soţi;

Unde putem divorta

Regulamentul 2201/2003 stabileste care sunt tribunalele competente sa se pronunte asupra divortului  in cazul cuplurilor mixte sau/si al cuplurilor care isi au locuinta efectiva intr-un alt stat decat statul de origine.

Astfel, un prim criteriu foarte important in functie de care o instanta sau alta este competenta a judeca divortul, este criteriul privind „domiciliul”. Cand vorbim de domiciliu, insa, nu ne referim doar la cel care rezulta din documente, ci la locuinta in care sotii/sotul traiesc efectiv.

Prin urmare, divortul poate fi introdus doar la instanta din tara unde:

• sotii isi au domiciliul obisnuit;
• sotul parat isi are domiciliul obisnuit;
• daca sotii nu mai locuiesc in acelasi stat membru, in statul unde si-au avut ultimul domiciliu comun obisnuit, cu conditia ca unul din ei sa mai locuiasca acolo;
• in caz de cerere de divort comuna, in statul in care locuieste unul din soti;
• in statul in care isi are domiciliul obisnuit reclamantul, cu conditia sa fi locuit acolo cel putin 1 an inainte de introducerea cererii de divort;
• in statul al carui cetatean este reclamantul, cu conditia sa fi locui acolo cel putin 6 luni inainte de introducerea cererii de divort.

Un al doilea criteriu important, in situatia in care sotii nu se gasesc in niciunul din cazurile prezentate mai sus, este “cetatenia”. Divortul poate fi introdus la instanta din tara de cetatenie a celor doi soti, doar in cazul in care acestia au cetatenie comuna.

Care este legea care va fi aplicata divortului?

Aici lucrurile devin mai delicate, intrucat Regulamentul (CE) 2201/2003 nu reglementeaza acest aspect, astfel incat se aplica dispozitiile legale nationale in ceea ce priveste regulile de drept international privat.

Ne vom referi aici, pe scurt, la situatia in Italia.

In cazul in care dorim sa obtinem divortul in Italia, ni se aplica dispozitiile atat ale Regulamentului 2201/2003 care stabilesc competenta judecatorului italian, cat si Legea 218/1995 care stabileste care este legea aplicabila.

Potrivit art. 31 din acest ultim act normativ, legea aplicabila sotilor este legea lor nationala, in cazul in care ambii soti au aceeasi cetatenie la momentul introducerii cererii de separatie si divort.

In cazul in care sotii au cetatenii diferite, se aplica legea statului cu care sotii au avut mai multe legaturi in timpul casatoriei. Totusi, daca legea altui stat nu prevede separatia personala a sotilor si divortul, in acest caz, se aplica legea tribunalului investit cu cererea de divort, respectiv legea italiana.

Aceasta poate fi o explicatie pentru care, daca doi cetateni romani rezidenti in Italia decid sa divorteze in Italia, ei nu vor obtine divortul potrivit legii romane, asa cum ar parea firesc potrivit normelor mai sus citate, ci vor obtine mai intai o separatie personala potrivit legii italiene, aducandu-se ca justificare alin. 2 al art. 31 din Legea 218/1995 care impune legea italiana in cazul in care separatia personala nu este prevazuta de legea nationala.

Desigur, au existat incercari timide de a schimba acest trend. Un judecator din Florenta a pronuntat divortul dintre un cetatean spaniol si un cetatean italian, aplicand legea spaniola.

Exemplu practic

Un cuplu format din doi cetateni romani cu rezidenta in Italia doresc sa divorteze. Iata ce se intampla in acest caz:

Potrivit regulilor enuntate mai sus, concetatenii nostri au dreptul sa faca cerere de divort in Italia (desi casatoriti in Romania). De asemenea, concetatenii nostri pot face cerere de divort si in Romania, pe criteriul cetateniei comune.

Care sunt avantajele si dezavantajele:

-                   divortul in Romania presupune costuri mai mici iar timpii procesuali sunt mult mai redusi;

-                   divortul in Italia presupune costuri mai mari, procedurile sunt mai lungi, cu toate acestea – in situatia in care se aplica legea italiana divortului, pentru sotie pot fi unele avantaje – precum: pensia alimentara atat pentru ea cat si pentru minori (in cazul in care sotia nu are venituri sau are venituri vadit inferioare sotului).

Incheiem precizand ca nu avem pretentia de a fi epuizat subiectul, probabil ca vom mai reveni asupra lui. In orice caz, va asteptam cu comentarii si intrebari.

av. Monica A. Marinescu

Cadrul legal
Legea 91/1992 cu modificarile succesive

Titulari
• Strainul extracomunitar care are resedinta de cel putin 10 ani pe teritoriul statului italian.
• Cetateanul comunitar care are resedinta legala de cel putin 4 ani pe teritoriul italian.
• Apatridul sau persoana care a obtinut azil politic si are resedinta legala de cel putin 5 ani pe teritoriul italian.
• Cetatenii straini nascuti pe teritoriul Italiei avand resedinta in Italia de cel putin 3 ani.
• Strainul al carui tata sau mama, sau unul din ascendenti in linie directa de gradul doi (bunicii) au fost cetateni italiani prin nastere sau care s-a nascut pe teritoriul italian si, in ambele cazuri, are resedinta legala de cel putin trei ani.
• Strainul ajuns la majorat adoptat de un cetatean italian care are resedinta legala pe teritoriul italian de cel putin 5 ani calculati de la adoptie.
• Fiii majori ai cetatenilor care au obtinut cetatenia italiana, si care au resedinta del cel putin 5 ani in Italia, calculati de la data la care parintii/parintele a obtinut cetatenia italiana;
• Strainul care a prestat servicii, chiar si peste hotare, pentru cel putin 5 ani, fiind angajat al statului italian.
• Strainii casatoriti cu un cetatean italian daca au resedinta legala in Italia de cel putin doi ani de la data casatoriei, sau daca sunt rezidenti de cel putin un an in cazul celor care au copii adoptati sau nascuti din casatorie.

 ACTE NECESARE:
a) certificat de nastere;
b) libretul de familie,
c) cazier judiciar romanesc;
d) cazier judiciar italian “certificato penale dell’autorità giudiziaria italiana/certificato dei carichi pendenti”;
e) certificat istoric de resedinta “certificato storico di residenza”;
f) certificat de casatorie/extras din registrul de casatorii “estratto per riassunto del registro dei matrimoni” + certificat de cetatenie pentru sotul cetatean italian, doar pentru cei care solicita cetatenia intrucat sunt casatoriti cu un cetatean italian;
g) act de identitate valabil;
h) carta di soggiorno/atestatul de sedere eliberat de primarie;
i) copie declaratii de venit pe ultimii trei ani;
j) timbre fiscale (marche da bollo);
i) chitanta care atesta achitarea taxei de 200 de euro introdusa prin Legea 94/2009.

N.B. In functie de situatie, la aceste documente se mai pot adauga altele cum ar fi:
- in cazul celor care solicita cetatenia intrucat sunt casatoriti cu cetateni italieni, este nevoie sa se prezinte si un certificat de stato in vita al sotului /sotiei cetatean italian! Da, ati inteles bine, este vorba de un document birocratic care certifica ca in data de….. la ora de……., d-nul/d-na era in viata. Pare absurd, dar este una din cerinte.
- tot in cazul celor casatoriti cu cetateni italieni, trebuie prezentat un certificat de cetatenie al sotului precum si copia integrala a actului de casatorie. In practica, acesta din urma se obtine (cel putin in Roma) dupa o asteptare de minim 3 saptamani, si este copia actului ce a fost semnat de soti la momentul casatoriei, daca s-au casatorit in Italia.
- pentru cei care cer cetatenia intrucat adoptati de un cetatean italian, in mod evident trebuie sa prezinte actul de adoptie.

N.B. Toate documentele romanesti trebuie sa fie traduse in italiana si legalizate (daca sunt traduse si legalizate in Romania trebuie sa poarte si apostila conform Conventiei de la Haga), cu exceptia actelor de identitate.
Documentele trebuie prezentate de solicitant, personal, in original si in fotocopie. Nu pot fi transmise prin posta.
Autoritatile competente isi rezerva dreptul de a solicita si alte documente.

UNDE SE DEPUNE
A) La biroul consular din tara de resedinta, daca solicitantul are resedinta peste hotare.
B) La biroul din cadrul Prefecturii de resedinta, daca solicitantul are resedinta in Italia.

In termen de cel mult 6 luni de la comunicarea decretului prin care este acordata cetatenia, solicitantul trebuie sa depuna juramant de credinta Republicii Italiene obligandu-se sa respecte Constitutia si legile statului italian.

Cateva observatii personale:

Pentru cei care solicita cetatenia la Prefectura din Roma, depunerea dosarelor se face doar pe baza de programare online. Va sfatuiesc sa faceti intai programarea si de-abia dupa aceea sa incepeti sa va completati dosarul. Datele la care se depun dosarele, de regula, sunt fixate la mari intervale de timp (6 luni) si riscati, in cazul in care ati obtinut cazierul in tara, acesta sa fie deja expirat la data cand va trebui sa va prezentati cu el.

Pentru procurarea actelor din Romania (cazier, certificate etc.), va sfatuiesc sa rezolvati totul personal – dureaza putin timp, si va costa mult mai putin decat sa angajati pe cineva. Cazierul, spre exemplu, pentru cei nascuti in Bucuresti, este eliberat pe loc pentru cei care il solicita in Bucuresti. Este evident ca vorbim de cei care nu au nimic inregistrat pe cazier, pentru ceilalti lucrurile se complica, acesta nemaifiind eliberat pe loc.

In ceea ce priveste declaratiile de venit care trebuie prezentate autoritatilor italiene, in afara de declaratiile de venit pe ultimii 3 ani, solicitantul este bine sa depuna in fiecare an declaratie de venit, chiar si dupa depunerea dosarului de cetatenie. Procedura pentru obtinerea cetateniei, din pacate, este destul de lunga si poate dura ani de zile, de aceea ar fi bine si ar putea ajuta la solutionarea in mod favorabil a cererii, daca s-ar depune si pe parcursul acestei proceduri declaratii de venit.

Av. Monica Adriana Marinescu

Accesul in administratia publica italiana se face in baza unui concurs public care se adreseaza atat cetatenilor italieni cat si celor comunitari.

Un cetatean italian sau un cetatean comunitar, posesor al unei diplome eliberate intr-o tara comunitara (diploma de bacalaurat, diploma de licenta sau echivalente)  poate participa la concursurile pentru posturi de munca din administratia italiana prin intermediul unei proceduri de recunoastere a diplomelor in baza art. 38 din decretul legislativ 165/2001. Scopul acestei proceduri este evaluarea diplomelor eliberate de un alt stat comunitar fara sa mai fie necesara eliberarea unei diplome italiene, asa zisa procedura “equipollenza”.

In acest caz biroul competent sa evalueze diplomele, dosarul dumneavoastra este: Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento della Funzione Pubblica – Ufficio P.P.A. – Servizio Reclutamento
Corso Vittorio Emanuele II, 116 – 00186 Roma
tel. 06-6899.7563 / 7453 / 7470; e-mail: servizioreclutamento@funzionepubblica.it

Trebuie sa completati un formular (Modulo per la richiesta di equivalenza del titolo di studio acquisito all’estero, ai sensi dell’art. 38 del d. lgs 165/2001, al fine della partecipazione a concorsi banditi da amministrazioni pubbliche), sa intocmiti un dosar cu toate documentele necesare pe care le veti gasi in formularul mai sus mentionat si sa trimiteti totul cat mai repede, imediat dupa ce concursul a fost publicat in Monitorul Oficial, cu scrisoare cu confirmare de primire la adresele indicate in formlar.

Nu va ramane decat sa asteptati raspunsul de la Minister si sa sustineti examenul public pentru care ati solicitat recunoasterea diplomei dumneavostra.

Mult succes!

Dott. Simona Vlad Ciubotariu

Formularul pentru echivalarea titlurilor de studii obtinute in strainatate poate fi descarcat
» in format PDF sau » in format HTML.

Din cauza unor reale nevoi de a obtine niste acte am contactat personal prin intermediul adresei e-mail Consulatul Roman din Roma pentru a obtine cateva informatii de care aveam nevoie. Din pacate din primul raspuns nu am obtinut mai nimic, a urmat apoi o alta serie de email-uri in urma carora, m-am convins sau m-am lasat convinsa, ca am sa rezolv toate problemele mele prin intermediul Consulatului Romaniei din Roma.

Grava greseala! caci evident in ziua programarii nimeni nu stia nimic, nimeni nu ma putea ajuta cu nimic, toata lumea era nervoasa, nu am rezolvat nimic si unicul lucru pozitiv dupa o zi pierduta a fost sa vad ca macar la nivel de organizare lucrurile s-au schimbat de acum cativa ani. Pardon! Alt lucru pozititv e ca si-au cerut scuze daca nu ne-am inteles prin e-mail…ca si cand timpul pierdut intre 23.12.2009 si 7/8.01.2010 mi-l poate da cineva inapoi.

Dar problemele raman: cand lumea care are reale probleme si nu stie exact ce sa ceara, consecinta: obtine altceva, nu reuseste sa comunice cu nimeni caci toti ori se burzuluiesc ori sunt prea nervosi inca de la orele 9:00 a.m.
Tipic pentru funtionarul roman! M-am simtit exact ca acasa… si stand si completand niste formulare pentru niste cetateni moldoveni care nu stiau sa scrie in limba romana, dar solicitau cetatenia romana… si vazandu-ma disponibila, am reusit sa adun o serie infinita de lucruri negative:

• daca aveti nevoie de informatii privind tribunalele din Roma puteti sa vorbiti cu bodyguard-ul caci este cetatean italian; (poftim?)
• daca aveti nevoie de un avocat, Consulatul va pune la dispozitie o lista de avocati dar nu isi asuma raspunderea, si bine face caci acea lista contine nume de persoane extrem de competente cat si nume de avocati care nu exista, cel putin in Italia;
• daca cumva vreti sa faceti o procura sau aveti vreo problema de succesiune in Romania, veti intampina probleme pentru ca nu sunteti pregatit in materie de drept succesoral roman. Ca si cand omul de rand ar trebui sa fie cel putin licentiat ca subsemnata la Universitatea de Drept din Bucuresti ca sa inteleaga tot ce nu i se explica la ghiseu;
• daca doriti cumvasa stiti ce spune legea romana in materie de minori si cine administreaza si decide autorizarea actelor minorilor, veti afla cu surprindere de la consulat ca numai tatal o poate face (il padre) (de ce doar tatal, mama nu are aceleasi drepturi?).

Sfaturi utile:

• pregatiti-va cu multa rabdare si cereti exact ce va trebuie caci daca nu stiti cumva ce sa cereti veti fi nevoiti sa platiti sume de bani pe acte care nu va trebuie;
• mergeti mereu cu originale caci NU SE POT FACE COPII LEGALIZATE FARA ORIGINAL;
• exista pe internet site-uri oficiale ale Barourilor de Avocati unde puteti verifica autenticitatea avocatilor;
• informati-va din timp de ce aveti nevoie atat in Romania cat si in Italia ca sa nu trebuiasca sa va intoarceti intr-o alta zi la Consulat fara sa fi reusit sa va rezolvati problemele;
• nu uitati ca, copiile legalizate la Consulatul Romaniei pentru a fi valabile in Italia trebuie sa fie legalizate si de Prefectura din Italia (aveti nevoie de timbre fiscale “marca da bollo”)

Sper ca data viitoare cand ajung pe acolo in calitate de simplu cetatean pentru a-mi rezolva propriile probleme, sau in calitate de avocat pentru a rezolva problemele altora sa imi dau seama intr-adevar ca lucrurile s-au schimbat in bine.

Dott. Simona Vlad Ciubotariu

De ce un blog juridic?
Raspuns: Am dorit sa comunicam celor interesati, sub forma unui “jurnal”, informatii juridice de interes public, la care ar trebui sa aiba acces cat mai multe persoane. Speram ca aceasta initiativa a noastra poate fi utila celorlalti.
Blogul ne permite sa comunicam direct cu voi si sa primim din partea voastra sugestii pentru viitoare articole.

Este blogul o oferta de consultanta gratuita?
Raspuns: Nu, blogul are exclusivul scop de a informa si de a medita asupra unor probleme juridice de actualitate, in Italia si in Romania. Potrivit Codului Deontologic al Avocatului in Italia si normelor in vigoare, avocatilor le este interzis sa ofere consultanta juridica gratuita.

Pot fi propuse teme juridice pe acest blog?
Raspuns: Da, si va invitam sa o faceti. Pregatim pentru saptamanile viitoare articole pe tema raporturilor intre avocat si client, pe tema divortului intre cetateni romani cu rezidenta in Italia, pe tema obtinerii cetateniei italiene, pe tema concilierii in materia dreptului muncii etc. Va asteptam si cu alte sugestii.