a)    cu amenda intre € 500,00 – 2.000,00 daca imbibatia alcoolica  este de 0,5 – 0,8 g/l:

b)   cu amenda intre € 800,00 – 3.200,00 si inchisoarea pana la 6 luni daca imbibatia alcoolica  este superioara valorii de 0,8 si inferioara valorii de 1,5 grame la litru; in acelasi timp se aplica sanctiunea administrativa accesorie a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre 6 luni si un an;

c)    cu amenda intre € 1.500,00 – 6.000,00 si inchisoarea de la 6 luni la 1 an, daca imbibatia alcoolica  este superiora la 1,5 g/l; se aplica de-asemenea sanctiunea administrativa a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre un an si doi ani. Daca autovehiculul apartine unei alte persoane decat soferului, pedeapsa suspendarii permisului de conducere se dubleaza. Permisul de conducere este intotdeauna anulat daca soferul este recidivist in ultimii doi ani. In acest ultim caz, autovehiculul este confiscat.

In cazul in care soferul care conduce sub influenta alcoolului produce un accident rutier, pedepsele prevazute mai sus se dubleaza iar autovehicului este pus sub sechestru administrativ pentru 180 de zile, cu exceptia cazului in care masina nu apartine soferului.

Pedepsele prevazute mai sus se maresc cu o valoare cuprinsa intre o treime si o jumatate daca infractiunea a fost comisa intre orele 22:00 si 7:00.

Atentie: refuzul, impotrivirea sau sustragerea conducatorului unui autovehicul de a se supune testelor in vederea stabilirii alcoolemiei, se pedepseste cu amenda intre € 1.500,00 – 6.000,00 si inchisoarea de la 6 luni la 1 an; se aplica de-asemenea sanctiunea administrativa a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre un an si doi ani.

Un articol nou introdus in codul rutier italian (Codice della strada) este art. 186 bis, care reglementeaza conducerea sub influenta alcoolului a persoanelor cu o varsta inferioara la  21 de ani, a persoanelor care au obtinut carnetul de conducere in ultimii trei ani si a persoanelor care desfasoara activitati in domeniul trasporturilor de persoane si de marfuri.

Acestor persoane le este strict interzis conducerea sub influenta alcoolului. (asa zisa toleranta zero!)

Conducerea unui autovehicul sub influenta substantelor stupefiante se pedepseste cu amenda intre 1.500,00 si 6.00,00 euro si inchisoarea de la sase luni la un an. Se aplica de-asemenea sanctiunea administrativa a suspendarii permisului de conducere pe o perioada de timp cuprinsa intre un an si doi ani.

Pentru  mai multe informatii, va recomand citirea cu atentie a codului rutier italian (Codice della strada), modificat in 2010.

Dott. Simona Vlad Ciubotariu

Avand in vedere numarul mare de persoane interesate de acest subiect, revin cu cateva noutati si consideratii. Intr-o postare mai veche vorbeam de divort din perspectiva aplicarii legislatiei comunitare. In acest sens, am aratat in ce conditii cetatenii romani pot divorta in Romania, chiar daca isi au domiciliul stabil in alte tari.

Iata ca regulile de procedura privind divortul se schimba dinnou. Prin Legea 202/2010, publicata in Monitorul Oficial la 26 octombrie 2010, a fost instituit divortul “administrativ”.

Ce inseamna asta? Potrivit noii reglementari, daca un cuplu casatorit, fara copii minori, decide sa divorteze si a concordat  toate conditiile de divort (inclusiv pastrarea sau nu a numelui obtinut prin casatorie de catre sotie etc), se poate adresa unui notar sau ofiterului de stare civila. Acestia verifica ca sunt indeplinite conditiile aratate mai sus si dau un termen de 30 de zile sotilor, timp in care acestia au dreptul sa-si retraga cererea de divort, iar la expirarea acestui termen, daca sotii persista in hotararea luata, notarul sau ofiterul starii civile emite un certificat de divort.

In cazul in care sotii nu se inteleg asupra numelui, notarul sau ofiterul starii civile va respinge cererea de divort si va indruma partile catre instanta de judecata.

De asemenea, orice neintelegere cu privire la efectele divortului, este de competenta exclusiva a instantei de judecata.

Cererea de divort prin acordul partilor va trebui sa fie formulata in fata notarului/ofiterului de stare civila de la locul incheierii casatoriei, sau de la locul ultimului domiciliu comun.

De cand va fi posibil sa divortam “administrativ”? Dupa expirarea celor 60 de zile de la publicarea legii, adica dupa 26 decembrie anul asta.

Iata ca divortul devine din ce in ce mai mult o chestiune birocratica. Pe unii, acest lucru ii va bucura. Cu siguranta, va fi mult mai usor sa scapam de jumatatea incomoda daca reusim sa o convingem ca e spre binele amandurora.

Intorcandu-ma la perspectiva comunitara: potrivit legii, cetatenii romani chiar daca nu mai au domiciliul stabil in tara, pot decide sa divorteze in Romania. Pana acum multi dintre acestia isi puneau intrebarea daca divortul ar trebui solutionat de instanta tarii cu care in acel moment au mai multe legaturi, sau de instantele tarii de origine. Pentru cei care se regasesc in situatia de mai sus, cred ca dilema a fost rezolvata. Este evident ca pentru cuplurile fara copii minori este ideal sa divorteze prin acordul partilor in Romania, evitand alte solutii mult mai costisitoare si care ar ridica probleme dificile pentru multi din practicienii dreptului din tarile de adoptie.

avocat Monica A. Marinescu

Astazi am avut un termen la care urma sa prezint obiectiuni cu privire la o expertiza – expertiza a fost efectuata in cadrul unei proceduri speciale (asemanatoare procedurii romanesti care reglementeaza “asigurarea de dovezi”). Prin urmare, judecatorul nu decide pe fondul problemei, ci dispune doar efectuarea unei expertize, urmand ca in functie de concluziile acesteia partea sa decida daca va purcede la judecata pe fond sau nu. In Italia, de regula, asta este si o sansa de a revolva totul printr-o tranzactie, fara a mai pierde timpul prin tribunale.

In speta mea, expertul – medic a decis ca nu exista responsabilitatea spitalului. In expertiza, insa, a recunoscut ca nu pricepe nimic di neurologie (asta era materia pe care trebuia sa o expertizeze) si ca a cerut unui expert neurolog sa-l ajute (cu toate astea parerea expertului neurolog nu este citata nicaieri).

Noi am formulat obiectiuni, considerand ca a ajuns la o concluzie total gresita. In Romania, as fi putut spera eventual la o contraexpertiza (vorbesc din experienta, la un moment dat am ajuns chiar la atreia expertiza), cu toate astea colegii italieni mi-au explicat ca in Italia nu e asa, iar judele azi mi-a demonstrat ca aveau dreptate. Astfel, judecatorul crede cu sfintenie ce zice expertul, obiectiunile le-a categorisit ca fiind doar o alta opinie, si unica sansa de a obtine o noua expertiza este doar daca dovedesti ca expertul e corupt sau ma rog, influentat in vreun fel. Altfel – nicio sansa.

avocat Monica A. Marinescu

La inceput totul era frumos, era suficient sa faci dovada ca esti inscris in baroul tarii europene + ca ai un coleg de referinta pentru tribunal, ca sa fii inscris pe listele speciale din cadrul baroului.

Ce s-a intamplat? Italienii sunt inventivi, astfel ca unii colegi italieni (speriati de examenul de definitivat deosebit de lung (dureaza cam un an) si greu din Italia) au ales sa ia calea Spaniei – unde este suficient sa demonstrezi ca esti licentiat in drept, ca sa obtii titlul de avocat definitiv (ultimele news zic ca, cica, si spaniolii s-au trezit si vor institui totusi un examen pentru avocati). Zis si facut, colegii italieni treceau granita (cel putin asa sustine CNF) doar ca sa obtina aceasta abilitare, dupa care se intorceau in Italia si cereau recunoasterea titlului in baza legii comunitare. Ce se intampla atunci? Era clar ca sareau peste obligatia de a face practica si nu trebuiau sa mai dea niciun examen, nu mai pui ca dupa trei ani, beneficiau si de dispensa de la orice examen.

Buuuuuun, cand nu s-a mai putut, a aparut cazul inginerului (ca sa vezi, tot italian, emigrat in spania doar pt a-si lua abilitarea) care a fost analizat de Curtea Europeana, care printr-o sentinta a decis ca in astfel de cazuri ne aflam in prezenta unui abuz de drept, intrucat persoana care a obtinut abilitarea intr-o alta tara nu a putut dovedi ca a facut niciun fel de curs de formare profesionala, nu a adat niciun examen si nici nu a exercitat profesia in acel stat.

Extrapoland Baroul a decis sa faca verificari cu privire la avocatii stabiliti, dorindu-se a se stabili daca acestia si-au exercitat efectiv profesia in statul de origine.

Pe mine ce m-a amuzat si continua sa ma amuze in continuare este ca in Italia nimeni nu te intreaba la inscriere daca stii limba italiana suficient de bine ca sa lucrezi in Italia ca avocat. Chiar si acum, cand s-au trezit ca trebuie sa analizeze fiecare caz in parte, pe lista de intrebari pe care o comunica vor sa stie daca stii limba tarii unde te-ai abilitat, inloc sa te intrebe daca o stii pe cea a statului unde te-ai stabilit.

avocat Monica A. Marinescu

Sunt prevazute si urmatoarele agravante: daca inculpatul a comis fapta in acord cu partea adversa, daca inculpatul a comis fapta in dauna clientului – avand calitate de inculpat in proces penal. Aceste agravante duc la inasprirea pedepsei.

Este prevazuta o alta agravanta in cazul in care fapta comisa prejudiciaza o persoana inculpata pt o infractiune pedepsita cu inchisoarea pe viata/ pedeapsa capitala, sau cu inchisoare de minim 5 ani.

Citind acest articol m-am gandit la una din observatiile pe care le aud foarte des cu privire la avocati, “mi-e frica ca o sa se inteleaga cu partea adversa”, sau mai rau, s-a inteles deja. In Romania cel putin exista o neincredere cronica in avocati, poate si pentru ca nu exista o sanctiune reala impotriva celor care intr-adevar isi incalca astfel mandatul primit.

Ce parere aveti?

avocat Monica A. Marinescu

Iata care sunt noutatile in prim plan:

1. Angajatul poate alege intre arbitraj si instanta de judecata ca organe competente sa solutioneze un eventual litigiu intre acesta si angajator. Alegerea va putea fi facuta cu titlu preventiv (adica inainte ca un asemenea litigiu sa aiba loc), insa nu va putea fi facuta inaintea expirarii perioadei de proba si in orice caz nu inainte de trecerea unui termen de 30 de zile de la semnarea contractului de munca.

2.  Se modifica art. 410 si urmatoarele Cod de Procedura Civila privind concilierea care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un adevarat contradictoriu – pierzandu-si caracterul pur formal din ultimii ani. Astfel, partea adversa trebuie sa depuna la comisia de conciliere, in scris, motivele in fapt si in drept privind pozitia sa. De asemenea, Comisia de conciliere are dreptul sa propuna o solutie conciliatorie, iar aceasta, daca este refuzata trebuie sa fie refuzata in mod justificat. In lipsa unei justificari, judecatorul poate sa considere refuzul nejustificat un inceput de proba impotriva partii care a refuzat.

3. Angajatorii care nu varsa contributiile sociale

a) pentru angajatii cu contracte pe proiect “lavoratori a progetto” sau

b) pentru asa numitii angajati precari “co.co.co.”

ar putea raspunde penal intrucat fapta este consideratata infractiune prin noile modificari.

4. In cazul muncii la negru,  se va dispune de catre inspectoratul de munca suspendarea activitarii angajatorului, aceasta masura putandu-se lua si in cazul in care nu au fost respectate normele de protectia muncii.

Acestea doar cateva din noutatile adoptate de Camera Deputatilor. Vom reveni cu amanunte.

avocat Monica A. Marinescu

Voi face referire la codurile in vigoare in cele doua tari, desi cat de curand in Romania codul penal se va schimba; pentru o mai simpla intelegere a textului voi folosi c.p.r. pentru “cod penal roman” si c.p.i. pentru “cod penal italian”.

Infractiunea de omor este reglementata in art. 174 din c.p.r. (Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste.).

Omorul calificat, tot potrivit c.p.r., este infractiunea savarsita in urmatoarele imprejurari: a) cu premeditare; b) din interes material; c) asupra sotului sau unei rude apropiate; d) profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara; e) prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane; f) in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei; g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; h) pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni; i) in public.

In toate aceste imprejurari infractiunea de omor se pedepseste cu inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi si deasemenea tentativa se pedepseste.

Codul penal roman prevede si infractiunea de omor deosebit de grav, omor savarsit: a) prin cruzimi; b) asupra a doua sau mai multor persoane; c) de catre o persoana care a mai savarsit un omor; d) pentru a savarsi sau a ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii; e) asupra unei femei gravide; f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora; g) de catre un judecator sau procuror, politist, jandarm sau militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.

Pedeapsa prevazuta in acest ultim caz este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi; deasemenea tentativa se pedepseste.

Conform art. 575 din c.p.i., orice persoana care determina moartea unei altre persone, este pedepsita cu inchisoarea, pedeapsa care nu poate sa fie mai mica de 21 de ani.

Codul penal italian prevede, in articolele 576 si 577, circumstante agravante, poltrivit carora omorul este considerat grav si pedepsit cu pedepse mult mai mari plecand de la majorarea pedepsei cu o treime ajungand pana la detentiunea pe viata (in cazul omorului asupra unui ascendent sau descendent, in cazul premeditarii, etc.).

Nedorind sa plictisesc cititorul, as vrea doar sa precizez ca legiuitorul italian a dorit in mod explicit sa prevada pe langa insiruirea cazurilor de omor deosebit de grav, insiruire pe care o regasim si in dreptul roman, si o alta ipoteza extrem de importanta: Pedeapsa este inchisoarea de la 24 la 30 de ani, daca omorul este savarsit impotriva sotului, fratelui, surorii, tatalui sau mamei adoptivi, fiului adoptiv sau impotriva unei rude a sotului in linie directa.

Dupa o simpla lectura a articolelor din cele doua coduri penale se poate observa ca pedepsele in cele doua tari sunt la fel de mari, prevad inclusiv detentiunea pe viata si evindent interzicerea unor drepturi precum si a faptului ca tentativa atat in Romania cat si in Italia se pedepseste.

In ceea ce priveste continutul si valorile pedepselor, am putut releva ca nu exista multe diferente; lucrurile se complica cand aceste pedepse trebuie aplicate in timpul procesului penal.

Spre deosebire de Romania unde procedura penala nu prezinta mari dificultati, in Italia pe langa procedura penala obisnuita exista, si sunt foarte mult ultilizate, proceduri de judecata mult mai scurte decat procesul penal obisnuit; aceste proceduri cunoscute in Italia sub denumirea de “riti alternativi”: “patteggiamento” si “rito abbreviato” reprezinta o mare necunoscuta pentru inculpatii care vin din alte sisteme de drept.

Vom analiza intr-un urmator articol aceste doua modalitati mai rapide de executare a procesului penal italian, detaliind avantajele si dejavantejele unor astfel de procese.

Dott. Simona Vlad Ciubotariu

Pot sa divortez in tara in care ma aflu acum?

Care este legea pe care o va aplica judecatorul din tara care ma gazduieste?

Pot sa aleg oricum sa divortez in Romania, desi locuiesc de mult timp in alta tara?

Acestea sunt numai cateva din dubiile pe care concetatenii nostri le au intr-un moment atat de dramatic si delicat precum divortul.

Vom incerca sa punctam si sa clarificam cateva aspecte.

 Cadrul normativ

Mai jos va furnizam lista cu actele normative direct aplicabile in sistemele de drept nationale din tarile membre UE.

Actul normativ de referinta este Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.

• Cartea verde privind legea şi jurisdicţia aplicabilă în materie de divorţ (COM/2005/0082 final) Anexă   (PDF File 194 KB) la Cartea verde;
• Regulamentul (CE) nr. 2116/2004 al Consiliului din data de 2 decembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenţa judiciară şi recunoaşterea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, în ceea ce priveşte Tratatele cu Sfântul Scaun ;
• Ghid practic   (PDF File 291 KB) pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului ;
• Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din data de 27 noiembrie 2003 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000;
• Regulamentul (CE) nr. 1347/2000 al Consiliului din data de 29 mai 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti faţă de copiii celor doi soţi;

Unde putem divorta

Regulamentul 2201/2003 stabileste care sunt tribunalele competente sa se pronunte asupra divortului  in cazul cuplurilor mixte sau/si al cuplurilor care isi au locuinta efectiva intr-un alt stat decat statul de origine.

Astfel, un prim criteriu foarte important in functie de care o instanta sau alta este competenta a judeca divortul, este criteriul privind „domiciliul”. Cand vorbim de domiciliu, insa, nu ne referim doar la cel care rezulta din documente, ci la locuinta in care sotii/sotul traiesc efectiv.

Prin urmare, divortul poate fi introdus doar la instanta din tara unde:

• sotii isi au domiciliul obisnuit;
• sotul parat isi are domiciliul obisnuit;
• daca sotii nu mai locuiesc in acelasi stat membru, in statul unde si-au avut ultimul domiciliu comun obisnuit, cu conditia ca unul din ei sa mai locuiasca acolo;
• in caz de cerere de divort comuna, in statul in care locuieste unul din soti;
• in statul in care isi are domiciliul obisnuit reclamantul, cu conditia sa fi locuit acolo cel putin 1 an inainte de introducerea cererii de divort;
• in statul al carui cetatean este reclamantul, cu conditia sa fi locui acolo cel putin 6 luni inainte de introducerea cererii de divort.

Un al doilea criteriu important, in situatia in care sotii nu se gasesc in niciunul din cazurile prezentate mai sus, este “cetatenia”. Divortul poate fi introdus la instanta din tara de cetatenie a celor doi soti, doar in cazul in care acestia au cetatenie comuna.

Care este legea care va fi aplicata divortului?

Aici lucrurile devin mai delicate, intrucat Regulamentul (CE) 2201/2003 nu reglementeaza acest aspect, astfel incat se aplica dispozitiile legale nationale in ceea ce priveste regulile de drept international privat.

Ne vom referi aici, pe scurt, la situatia in Italia.

In cazul in care dorim sa obtinem divortul in Italia, ni se aplica dispozitiile atat ale Regulamentului 2201/2003 care stabilesc competenta judecatorului italian, cat si Legea 218/1995 care stabileste care este legea aplicabila.

Potrivit art. 31 din acest ultim act normativ, legea aplicabila sotilor este legea lor nationala, in cazul in care ambii soti au aceeasi cetatenie la momentul introducerii cererii de separatie si divort.

In cazul in care sotii au cetatenii diferite, se aplica legea statului cu care sotii au avut mai multe legaturi in timpul casatoriei. Totusi, daca legea altui stat nu prevede separatia personala a sotilor si divortul, in acest caz, se aplica legea tribunalului investit cu cererea de divort, respectiv legea italiana.

Aceasta poate fi o explicatie pentru care, daca doi cetateni romani rezidenti in Italia decid sa divorteze in Italia, ei nu vor obtine divortul potrivit legii romane, asa cum ar parea firesc potrivit normelor mai sus citate, ci vor obtine mai intai o separatie personala potrivit legii italiene, aducandu-se ca justificare alin. 2 al art. 31 din Legea 218/1995 care impune legea italiana in cazul in care separatia personala nu este prevazuta de legea nationala.

Desigur, au existat incercari timide de a schimba acest trend. Un judecator din Florenta a pronuntat divortul dintre un cetatean spaniol si un cetatean italian, aplicand legea spaniola.

Exemplu practic

Un cuplu format din doi cetateni romani cu rezidenta in Italia doresc sa divorteze. Iata ce se intampla in acest caz:

Potrivit regulilor enuntate mai sus, concetatenii nostri au dreptul sa faca cerere de divort in Italia (desi casatoriti in Romania). De asemenea, concetatenii nostri pot face cerere de divort si in Romania, pe criteriul cetateniei comune.

Care sunt avantajele si dezavantajele:

-                   divortul in Romania presupune costuri mai mici iar timpii procesuali sunt mult mai redusi;

-                   divortul in Italia presupune costuri mai mari, procedurile sunt mai lungi, cu toate acestea – in situatia in care se aplica legea italiana divortului, pentru sotie pot fi unele avantaje – precum: pensia alimentara atat pentru ea cat si pentru minori (in cazul in care sotia nu are venituri sau are venituri vadit inferioare sotului).

Incheiem precizand ca nu avem pretentia de a fi epuizat subiectul, probabil ca vom mai reveni asupra lui. In orice caz, va asteptam cu comentarii si intrebari.

av. Monica A. Marinescu

Cadrul legal
Legea 91/1992 cu modificarile succesive

Titulari
• Strainul extracomunitar care are resedinta de cel putin 10 ani pe teritoriul statului italian.
• Cetateanul comunitar care are resedinta legala de cel putin 4 ani pe teritoriul italian.
• Apatridul sau persoana care a obtinut azil politic si are resedinta legala de cel putin 5 ani pe teritoriul italian.
• Cetatenii straini nascuti pe teritoriul Italiei avand resedinta in Italia de cel putin 3 ani.
• Strainul al carui tata sau mama, sau unul din ascendenti in linie directa de gradul doi (bunicii) au fost cetateni italiani prin nastere sau care s-a nascut pe teritoriul italian si, in ambele cazuri, are resedinta legala de cel putin trei ani.
• Strainul ajuns la majorat adoptat de un cetatean italian care are resedinta legala pe teritoriul italian de cel putin 5 ani calculati de la adoptie.
• Fiii majori ai cetatenilor care au obtinut cetatenia italiana, si care au resedinta del cel putin 5 ani in Italia, calculati de la data la care parintii/parintele a obtinut cetatenia italiana;
• Strainul care a prestat servicii, chiar si peste hotare, pentru cel putin 5 ani, fiind angajat al statului italian.
• Strainii casatoriti cu un cetatean italian daca au resedinta legala in Italia de cel putin doi ani de la data casatoriei, sau daca sunt rezidenti de cel putin un an in cazul celor care au copii adoptati sau nascuti din casatorie.

 ACTE NECESARE:
a) certificat de nastere;
b) libretul de familie,
c) cazier judiciar romanesc;
d) cazier judiciar italian “certificato penale dell’autorità giudiziaria italiana/certificato dei carichi pendenti”;
e) certificat istoric de resedinta “certificato storico di residenza”;
f) certificat de casatorie/extras din registrul de casatorii “estratto per riassunto del registro dei matrimoni” + certificat de cetatenie pentru sotul cetatean italian, doar pentru cei care solicita cetatenia intrucat sunt casatoriti cu un cetatean italian;
g) act de identitate valabil;
h) carta di soggiorno/atestatul de sedere eliberat de primarie;
i) copie declaratii de venit pe ultimii trei ani;
j) timbre fiscale (marche da bollo);
i) chitanta care atesta achitarea taxei de 200 de euro introdusa prin Legea 94/2009.

N.B. In functie de situatie, la aceste documente se mai pot adauga altele cum ar fi:
- in cazul celor care solicita cetatenia intrucat sunt casatoriti cu cetateni italieni, este nevoie sa se prezinte si un certificat de stato in vita al sotului /sotiei cetatean italian! Da, ati inteles bine, este vorba de un document birocratic care certifica ca in data de….. la ora de……., d-nul/d-na era in viata. Pare absurd, dar este una din cerinte.
- tot in cazul celor casatoriti cu cetateni italieni, trebuie prezentat un certificat de cetatenie al sotului precum si copia integrala a actului de casatorie. In practica, acesta din urma se obtine (cel putin in Roma) dupa o asteptare de minim 3 saptamani, si este copia actului ce a fost semnat de soti la momentul casatoriei, daca s-au casatorit in Italia.
- pentru cei care cer cetatenia intrucat adoptati de un cetatean italian, in mod evident trebuie sa prezinte actul de adoptie.

N.B. Toate documentele romanesti trebuie sa fie traduse in italiana si legalizate (daca sunt traduse si legalizate in Romania trebuie sa poarte si apostila conform Conventiei de la Haga), cu exceptia actelor de identitate.
Documentele trebuie prezentate de solicitant, personal, in original si in fotocopie. Nu pot fi transmise prin posta.
Autoritatile competente isi rezerva dreptul de a solicita si alte documente.

UNDE SE DEPUNE
A) La biroul consular din tara de resedinta, daca solicitantul are resedinta peste hotare.
B) La biroul din cadrul Prefecturii de resedinta, daca solicitantul are resedinta in Italia.

In termen de cel mult 6 luni de la comunicarea decretului prin care este acordata cetatenia, solicitantul trebuie sa depuna juramant de credinta Republicii Italiene obligandu-se sa respecte Constitutia si legile statului italian.

Cateva observatii personale:

Pentru cei care solicita cetatenia la Prefectura din Roma, depunerea dosarelor se face doar pe baza de programare online. Va sfatuiesc sa faceti intai programarea si de-abia dupa aceea sa incepeti sa va completati dosarul. Datele la care se depun dosarele, de regula, sunt fixate la mari intervale de timp (6 luni) si riscati, in cazul in care ati obtinut cazierul in tara, acesta sa fie deja expirat la data cand va trebui sa va prezentati cu el.

Pentru procurarea actelor din Romania (cazier, certificate etc.), va sfatuiesc sa rezolvati totul personal – dureaza putin timp, si va costa mult mai putin decat sa angajati pe cineva. Cazierul, spre exemplu, pentru cei nascuti in Bucuresti, este eliberat pe loc pentru cei care il solicita in Bucuresti. Este evident ca vorbim de cei care nu au nimic inregistrat pe cazier, pentru ceilalti lucrurile se complica, acesta nemaifiind eliberat pe loc.

In ceea ce priveste declaratiile de venit care trebuie prezentate autoritatilor italiene, in afara de declaratiile de venit pe ultimii 3 ani, solicitantul este bine sa depuna in fiecare an declaratie de venit, chiar si dupa depunerea dosarului de cetatenie. Procedura pentru obtinerea cetateniei, din pacate, este destul de lunga si poate dura ani de zile, de aceea ar fi bine si ar putea ajuta la solutionarea in mod favorabil a cererii, daca s-ar depune si pe parcursul acestei proceduri declaratii de venit.

Av. Monica Adriana Marinescu

Accesul in administratia publica italiana se face in baza unui concurs public care se adreseaza atat cetatenilor italieni cat si celor comunitari.

Un cetatean italian sau un cetatean comunitar, posesor al unei diplome eliberate intr-o tara comunitara (diploma de bacalaurat, diploma de licenta sau echivalente)  poate participa la concursurile pentru posturi de munca din administratia italiana prin intermediul unei proceduri de recunoastere a diplomelor in baza art. 38 din decretul legislativ 165/2001. Scopul acestei proceduri este evaluarea diplomelor eliberate de un alt stat comunitar fara sa mai fie necesara eliberarea unei diplome italiene, asa zisa procedura “equipollenza”.

In acest caz biroul competent sa evalueze diplomele, dosarul dumneavoastra este: Presidenza del Consiglio dei Ministri – Dipartimento della Funzione Pubblica – Ufficio P.P.A. – Servizio Reclutamento
Corso Vittorio Emanuele II, 116 – 00186 Roma
tel. 06-6899.7563 / 7453 / 7470; e-mail: servizioreclutamento@funzionepubblica.it

Trebuie sa completati un formular (Modulo per la richiesta di equivalenza del titolo di studio acquisito all’estero, ai sensi dell’art. 38 del d. lgs 165/2001, al fine della partecipazione a concorsi banditi da amministrazioni pubbliche), sa intocmiti un dosar cu toate documentele necesare pe care le veti gasi in formularul mai sus mentionat si sa trimiteti totul cat mai repede, imediat dupa ce concursul a fost publicat in Monitorul Oficial, cu scrisoare cu confirmare de primire la adresele indicate in formlar.

Nu va ramane decat sa asteptati raspunsul de la Minister si sa sustineti examenul public pentru care ati solicitat recunoasterea diplomei dumneavostra.

Mult succes!

Dott. Simona Vlad Ciubotariu

Formularul pentru echivalarea titlurilor de studii obtinute in strainatate poate fi descarcat
» in format PDF sau » in format HTML.